Conform prevederilor Noului Cod Civil: Art. 1.582 – Efectele cesiunii între cesionar şi debitorul cedat (…) (3) În cazul în care cesiunea i-a devenit opozabilă prin acceptare, debitorul cedat nu mai poate opune cesionarului compensaţia pe care o putea invoca în raporturile cu cedentul. Art. 1.623 – Cesiunea sau ipoteca asupra unei creanţe (1) Debitorul care acceptă pur şi simplu cesiunea sau ipoteca asupra creanţei consimţită de creditorul său unui terţ nu mai poate opune acelui terţ compensaţia pe care ar fi putut să o invoce împotriva creditorului iniţial înainte de acceptare. (2) Cesiunea sau ipoteca pe care debitorul nu a acceptat-o, dar care i-a devenit opozabilă, nu împiedică decât compensaţia datoriilor creditorului iniţial care sunt ulterioare momentului în care cesiunea sau ipoteca i-a devenit opozabilă. Trebuie mentionat faptul ca exista anumite legi care prevad mecanisme cu efect similar compensarii (Legea 125/2011, privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 121/2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea si utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului si pentru modificarea art. 52 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice): Art. 6¹ (…) (2) Suma care face obiectul cesionării se achită de către instituţiile publice în contul indicat de cesionar, deschis la Trezoreria Statului, numai dacă operatorul economic nu are obligaţii de plată către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale. (…) (4) În cazul în care certificatul de atestare fiscală conţine obligaţii de plată ale beneficiarului, instituţiile publice înştiinţează operatorul economic şi cesionarul cu privire la cuantumul acestor obligaţii. (5) În termen de 10 zile lucrătoare de la înştiinţare, dar nu mai târziu de 20 decembrie, operatorul economic poate prezenta instituţiei publice un nou certificat de atestare fiscală din care să rezulte că acesta nu mai are obligaţii către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale. (6) La expirarea termenului prevăzut la alin. (5), instituţiile publice au următoarele obligaţii:

1. a) virează în contul operatorului economic prevăzut la art. 5 alin. (1) suma aferentă obligaţiilor bugetare înscrise în certificatul de atestare fiscală;
2. b) virează în contul cesionarului, deschis la Trezoreria Statului, diferenţa dintre suma cesionată şi suma prevăzută la lit. a).

În această situație, nu intervine, practic, o compensare, ci o plată indirectă, dar efectul este același: există riscul ca o anumită parte din creanța cumparată (echivalentul datoriilor dumneavoastră către bugetul central de stat și bugetele locale) să nu mai fie încasată direct de către Factor, intervenind un drept de regres față de dumneavoastră.

În conformitate cu art. 2393 alin.2 Cod Civil, ipoteca constituită asupra unui stoc de marfă se strămută asupra prețului obținut din vânzarea acelor bunuri sau asupra bunurilor obținute în locul bunurilor înstrăinate (în cazul unui schimb). Ceea ce înseamnă că respectiva creanță cesionată în favoarea Factorului (prin factoring) va fi afectată în cazul în care primul Creditor pornește executarea silită asupra stocurilor de marfă; dacă stocurile nu mai există, atunci executarea se va face asupra sumelor de bani ce reprezintă contravaloarea bunurilor din stoc. Art. 2.392 – Extinderea ipotecii asupra produselor (1) Ipoteca se extinde asupra fructelor şi productelor bunului mobil ipotecat, precum şi asupra tuturor bunurilor primite de constituitor în urma unui act de administrare ori de dispoziţie încheiat cu privire la bunul mobil ipotecat. (2) Se consideră, de asemenea, a fi un produs al bunului mobil ipotecat orice bun care îl înlocuieşte sau în care trece valoarea acestuia. Art. 2.393*) – Înstrăinarea bunului ipotecat (1) Cel care achiziţionează un bun în cursul obişnuit al activităţii unei întreprinderi care înstrăinează bunuri de acelaşi fel dobândeşte bunul liber de ipotecile constituite de înstrăinător, chiar dacă ipoteca este perfectă, iar dobânditorul cunoaşte existenţa acesteia. (2) În acest caz, ipoteca se strămută asupra preţului sau altor bunuri rezultate din înstrăinarea bunului ipotecat. Ar trebui sa avem în vedere, însă, că Vânzatorul (Cedentul/Aderentul) a încasat parțial prețul (suma plătită de Factor) și dreptul său de creanță este parțial stins cu această sumă plătită de Factor, rămânând doar o diferență pe care ar putea să o urmarească primul Creditor, adică ipoteca asupra stocurilor se strămută numai asupra părții din preț neîncasată și sumei plătite Constituitorului de Factor, respectiv bunurile Constituitorului în care trece această valoare.  

Conform prevederilor OUG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în cazul în care un contribuabil nu își îndeplinește obligațiile fiscale la scadență, organele fiscale pot lua măsuri de executare silită împotriva acestuia, inclusiv prin poprirea înființată asupra sumelor datorate lui de catre terți. Astfel, debitorii contribuabilului, adică orice persoană care îi datorează o sumă de bani în temeiul unor raporturi juridice existente la momentul înființării popririi, devin terți popriți având obligația ca sumele datorate contribuabilului să le plătească organului fiscal, până la acoperirea creanței pentru care a fost pornită procedura de executrare silită. În situația în care anterior înființării popririi, debitorii contribuabilului sunt notificați cu privire la faptul că datoriile lor față de contribuabil fac obiectul unui contract de factoring, aceștia au obligația de a informa organele fiscale că nu înregistrează datorii față de contribuabil, creditorul lor fiind, după notificarea cesiunii, factorul care i-a acordat contribuabilului facilitatea de factoring. Pe cale de consecință, adresa de înființare a popririi, emisă și comunicată după notificarea cesiunii, nu afectează și nu blochează sau suspendă obligația de plată a debitorului cedat față de factor, plățile trebuind efectuate, în continuare, conform indicațiilor din notificarea de cesiune cu privire la operațiunile de factoring.  * cele de mai sus sunt valabile strict în cazul operațiunilor de factoring, nefiind aplicabile facilităților de scontare sau capital circulant pe bază de ipotecă mobiliară asupra creanțelor bănești (cesiune de creanță), în cadrul cărora cesiunea de creanță are titlu de garanție, iar nu de transmisiune (vânzare).  

Ipoteca mobiliară asupra creanțelor este un drept real asupra bunurilor mobile (drepturile de creanță) afectate executării unei obligații (rambursarea creditului contractat, împreună cu costurile aferente). Prin ipoteca mobiliară asupra creanțelor se garantează cu același rang capitalul (împrumutul), dobânzile, comisioanele, penalitățile și cheltuielile rezonabile făcute cu recuperarea sau conservarea bunului grevat de această sarcină. Art. 2.400 – Notificarea debitorului creanței ipotecate (1) Creditorul ipotecar nu poate cere plata decât după ce comunică în scris debitorului acesteia existenţa ipotecii, creanţa ipotecată, suma datorată, locul şi modalitatea de plată. (2) Acceptarea ipotecii de către debitorul creanţei ipotecate, făcută prin act scris, produce aceleaşi efecte. Art. 2.465 – Ipoteca asupra creanţelor (1) Ipoteca unei creanţe conferă creditorului, atunci când condiţiile pentru a porni executarea silită sunt întrunite, dreptul de a prelua titlul de creanţă, de a cere şi de a obţine plata sau, la alegerea sa, de a vinde creanţa şi de a-şi însuşi preţul, toate acestea în limita sumei garantate. (2) Cu privire la vânzarea avută în vedere la alin. (1), dispoziţiile privitoare la cesiunea de creanţă se aplică în mod corespunzător. Pentru ca Banca să poată cere și obține plata creanței ipotecate din partea Debitorului (plata se face de Debitor Băncii și nu Constituitorului), este necesară, îndeplinirea în formă scrisă a uneia din următoarele doua formalități: i) notificarea Debitorului cu privire la următoarele elemente (cumulativ) și anume: a) existența ipotecii mobiliare în favoarea Băncii, b) creanța ipotecată – identificarea/ precizarea/ menționarea în notificare a creanței care face obiectul contractului de ipotecă, c) suma datorată – suma pe care ar urma Debitorul să o plătească Băncii și nu Constituitorului și pe care Banca înțelege să o obțină ca urmare a valorificării garanției; această sumă poate reprezenta maximum suma garantată, d) locul și modalitatea de plată,sau ii) acceptarea ipotecii de catre Debitorul creanței ipotecate. În practică, din rațiuni comerciale (ex. asigurarea rulajului în conturile împrumutatului deschise la Bancă) și legale (interpretări diferite și lipsa jurisprudenței pe NCC), notificarea Debitorului se face înainte ca Banca să procedeze la executarea silită a garanției (împrumutul nu este scadent și nerecuperat). Se poate interpreta ca o astfel de notificare simplă reprezinta în fapt o “informare” a Debitorului cu privire la existenta ipotecii mobiliare asupra creanțelor în favoarea Băncii și o solicitare către acesta de a efectua plățile în modalitatea descrisă în textul acesteia urmând ca, în vederea executării efective, să fie transmisă o nouă notificare. Astfel, spre deosebire de ipoteca mobiliară asupra creanțelor, care este animată de intenția de a furniza creditorului o garanție pentru plata unei datorii pe care constituitorul ipotecii o are față de acesta, cesiunea de creanțe este încheiată în scopul de a transfera o creanță de la cedentă către cesionar. Spre deosebire de facilitățile tradiționale ce oferă acces la capital circulant, care pot fi garantate prin ipoteca mobiliară asupra creanțelor, facilitățile de factoring au la bază instituția cesiunii de creanță și, prin urmare, odată asigurată opozabilitatea acesteia și comunicată debitorului cedat, acesta este ținut să plătească cesionarului (cu excepțiile prevăzute de legislația specială).

Creanța certă este aceea a carei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte (FACTURA), chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată (VALOAREA) prin însusi actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor continute în actul de creanță. Creanța este exigibilă atunci când ea nu a fost achitată pâna la momentul predării sau nu s-a ajuns la termenul de scadență convenit (ADICĂ E DE PLATĂ).

a) În ceea ce privește TVA parte din creanțele cesionate: Conform art.3 alin.5 lit.e si art 15 alin. 4 ale OG nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, prevederile Ordonanței Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalacată a TVA (Ordonanța) nu se aplică în cazul finanțărilor acordate de instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare prin preluarea creanțelor. În consecință, operațiunile de factoring (finanțare prin preluarea creanțelor) nu se supun reglementarilor privind plata defalcată a  TVA, fapt pentru care:

• Factorul va efectua plata creanțelor catre Aderenți în oricare din conturile acestora, conform documentației de factoring, iar
• Debitorii vor achita facturile cesionate în contul colector al Factorului, astfel cum acesta a fost notificat Debitorului,

fără ca în privința acestor plăți să fie necesară plata defalcată a TVA, indiferent dacă părțile implicate în operațiunea de factoring (Aderent, Debitor sau Factor) au aderat sau nu la split TVA b) Referitor la TVA aferent comisioanelor de factoring/de finanțare: În cazul în care costurile de factoring (inclusiv TVA) se rețin la momentul finanțării având loc reducerea sumei finanțate cu aceste costuri, plata comisioanelor se realizează prin intermediul ueni operațiuni de compensare, neexistând un transfer efectiv de sume între Factor și Aderent ci o compensare a unei datorii (a Aderentului catre Factor) cu o creanță (a Aderentului din partea Factorului). În consecință, suma reprezentând TVA nu intra în sfera OG 23/2017 conform excepțiilor prevazute de articolului 3 alin. (5) lit c): „Situațiile exceptate de la aplicarea sistemului split TVA prevăzute de art 3 alin (5) : Situația în care plata se efectuează prin compensare ”. Daca Aderentul achită direct catre Factor comisioanele de factoring / de finanțare sau dacă din operațiunile de factoring se generează recuperarea de la Aderent a sumelor datorate, realizându-se astfel un transfer efectiv de sume între Factor și Aderent, atunci plata/recuperarea sumelor reprezentând TVA pentru aceste comisioane trebuie efectuată conform prevederilor Ordonanței, astfel:

• din contul de TVA al Aderentului, în cazul Aderentului supus obligației de plată defalcată a TVA
• din contul curent al Aderentului, în cazul Aderentului care nu este supus obligației de plată defalcată a TVA;
• în contul de TVA al Factorului, în cazul Factorului supus obligației de plată defalcată a TVA;
• în contul curent al Factorului, în cazul Factorului care nu este supus obligației de plată defalcată a TVA.

Factoringul este o combinatie unica intre finantare si servicii.

Din acest motiv, nu poate fi realizata o comparatie strict intre costurile Factoringului si cele aferente unei finantari standard pe termen scurt sau cele ale unei polite de asigurare de credit. Factoringul nu include doar finantarea (al carui cost este comparativ cu cel al creditarii bancare standard), ci si serviciile de colectare a creantelor si de acoperire a riscului de neplata in procent de pana la 100%. Costurile platite de companie pentru transferarea responsabilitatii prestarii acestor activitati catre Factor sunt stabilite, in functie de specificul fiecarei relatii comerciale, la un nivel care sa asigure atat echitatea, cat si profitabilitatea Factorului. Costul neincasarii creantelor si implicatiile unui astfel de eveniment asupra afacerii dumneavoastra – pierderea profitului, costuri legate de actionarea in instanta a debitorului in vederea recuperarii debitelor – sunt, de departe, mai semnificative decat costul operatiunilor de factoring.

Factoringul are la bază cumpărarea de catre Factor a creanțelor dumneavoastră asupra unui debitor.

Valoarea creanței include și TVA-ul, Factorul încasând, la scadența, întreaga sumă a creanței, iar nu doar valoarea netă a acesteia. Întreaga creanță este finanțată, inclusiv partea de TVA, acolo unde este cazul.

Pentru a supravietui ca si factori trebuie sa oferim clientilor servicii de o calitate ireprosabila.

Daca nu am oferi servicii la un nivel ridicat de calitate, ne-am pierde rapid clientii, lucru care ne-ar afecta mult mai mult in comparatie cu castigul foarte mic provenit din colectarea lenta a creantelor. In acelasi timp, in unele cazuri, noi ne asumam riscul pentru neincasarea facturilor. Este cunoscut faptul ca, atat timp cat o creanta ramane neincasata pentru o perioada lunga de timp, sansele de a mai recupera banii scad. Noi nu dorim sa crestem riscul astfel asumat. Pe de alta parte, costurile unei operatiuni de factoring sunt compuse atat din dobanzi, cat si din comisioane, percepute de factor pentru servciile prestate, iar aceste venituri cresc proportional cu viteza de incasare a creantelor.

Nu trebuie sa va preocupe acest lucru.

Factoringul s-a dezvoltat atat de mult incat cel mai propabil clientii dumneavoastra au avut deja contact cu un factor, fie ca au accesat ei insisi serviciile acestuia fie in calitate de debitor. Factoringul reprezinta atat un instrument flexibil de finantare, care nu necesita garantii colaterale, cat si o modalitate de externalizare a unor activitati, externalizare menita sa optimizeze activitatea companiilor. In plus, Factorul va va sta la dispozitie pentru explicatii pe care clientii dumneavoastra le-ar necesita.

Dacă toți clienții și potențialii clienti ai dumneavoastră vă pot pune la dispoziție aceste instrumente, atunci e bine să continuați așa.

Însă, veți observa că din ce în ce mai puțini clienți vor fi interesați de achizițiile de la furnizorii care solicită astfel de instrumente. Ei nu vor dori să consume o parte din capacitatea lor de finanțare în scopul sprijinirii achizițiilor cu plata la termen. De asemenea, când folosesc astfel de instrumente, trebuie să acorde o atenție sporită administrării lor. Dacă doriți să vă creșteți volumul vânzărilor, trebuie să vă arătați flexibili față de client, prin acrordarea unor limite de credit. Factoringul vă poate ajuta sa oferiți astfel de condiții fără a vă afecta siguranța afacerii și/sau resursele financiare.

Insolvența, falimentul și neplata prelungită a Debitorului. Riscurile de dispută nu sunt acoperite, acestea neputând fi

controlate de către Factor și depinzând exclusiv de capacitatea de performanță a Furnizorului și de relația sa cu Debitorul.  

Nu acoperim acest risc. Acoperirea de risc intră in vigoare în ziua în care mărfurile sunt expediate, moment la care

pot fi emise facturile. Riscul ante-expediție poate fi asigurat de unele companii de asigurare dar costurile pot fi semnificative.

Disputele sunt generate, în marea majoritate a cazurilor, de elemente ce țin de capacitatea de performanță a Aderentului

sau de deficiențe de comunicare cu Debitorul (calitatea/cantitatea mărfii, întârzieri în livrare etc.), elemente care sunt complet în afara controlului Factorului. Acesta trebuie să rămână, prin urmare, imparțial. În calitate de Factori, suntem dornici de a obține o soluționare rapidă a disputei, pentru ca, imediat ce aceasta se va întâmpla, derularea facilității de factoring se poate relua în mod normal. În caz contrar, situația financiară a Aderentului și/sau a Debitorului se poate deteriora și, implicit, să crească și gradul de risc pentru Factor.

Cel mai dificil element în derularea unei relații comerciale este seprarea activității de vânzare de cea de colectare.

Considerăm că Factorii cu care membrii ARF corespondează (membri Factors Chain International – FCI) sunt capabili, în majoritatea cazurilor, să obțină plățile mai rapid decât ați putea dumneavoastră. Problemele legate de limbaj, fus orar, cadru legal și diferențe culturale pot face colectarea extrem de dificilă în anumite țări, iar intervenția unui partener local poate reduce semnificativ termenul de încasare. Astfel, întarzierea încasării prin intervenția partenerului local în circuit este compensată de eficiența acestuia în colectare. În paralel însă, există și varianta ca Factorul de Export să încaseze direct de la Importator, caz în care circuitul poate fi scurtat, menținându-se, în același timp, câștigul de eficiență în colectare.

În ultimii 30 de ani, factoringul s-a dezvoltat extrem de puternic, fiind prezent, azi, în 67 de țări.

Există însă și un număr redus de țări în care condițiile și sistemele politic-legilativ-economice generează un risc mult prea mare pentru ca Factorii să și-l poata asuma. În astfel de cazuri, este de preferat să folosiți Acreditive sau Scrisori de Garanție Bancară – atenție însă, deoarece există posibilitatea ca nici acestea să nu fie disponibile.

Timpul de răspuns poate varia de la factor la factor sau de la țară la țară, indeosebi în funcție de disponibilitatea informațiilor despre Debitori.

În unele țări acestea sunt publice, în timp ce în altele obținerea lor presupune acordul și contactarea Debitorului.

Conform Codului Fiscal (Legea 141/2003) și Normelor Metodologice (art 141 alin.2), în urma

implementării Deciziei Curtii Europene de Justitie în cazul C305/01 M.K.G., costurile percepute de Factor sunt purtătoare de TVA. TVA-ul NU reprezintă cost, el putându-se deduce, conform normelor în vigoare.

Conform legislației în vigoare (Codul Civil, Art. 1.570 si 1.573), chiar dacă cesiunea este interzisă sau limitată prin convenția dintre părți, această interdicție sau limitare nu va produce efecte dacă „cesiunea privește o creanță ce are ca obiect o sumă de bani”, cum este cazul creanțelor cesionate în cadrul operațiunilor de factoring.

În ceea ce privește incesibilitatea creanțelor bănești, totuși, trebuie menționat faptul că există anumite legi care interzic sau limitează cesiunea acestora (Legea 125/2011, unde este necesar acordul prealabil al debitorilor instituții publice). De preferat însă, atunci când aceste clauze există, pentru a nu afecta negativ relația dintre Aderent și Debitor, ca primul să-l informeze pe cel de-al doilea în legatură cu intenția de a cesiona sau chiar să obțină acordul scris al acestuia (recomandăm în special pentru tranzacțiile în care debitorii sunt companii de dimensiuni mari și cu putere de negociere peste cea a aderentului).

CECul este un instrument de plată la vedere, nu la o scadență în viitor (vezi BO).

În 2008, legea CECului (59/1934) a fost modificată prin OUG 38/2008 și s-a interzis expres postdatarea CECurilor, tocmai cu intenția de a stabili clar rolul CECului de instrument de plată, nu titlu de credit. Modificarea s-a tradus în practică prin interzicerea prezentării la plată a unui CEC care are completată o data a emiterii ulterioară celei de prezentare.

În cazul facilităților de factoring, dobânda este costul aferent finanțării, în timp ce comisionul este costul aferent serviciilor conexe prestate de Factor: administrarea, colectarea și acoperirea la riscul de neplată a creanțelor.

În timp ce finanțarea este opțională și se realizează în limita plafonului aprobat, serviciile se realizează pentru întreg portofoliul (pentru asigurare în limita plafonului de acoperire; în măsura eliberării sale prin colectare, creanțele neacoperite intrând sub acoperire).

Suma pe care o primiți în cont depinde de procentul de finanțare agreat prin Contractul de Factoring.

In cazul unui procent de 80%, suma pe care o veți primi va fi de RON 80,000 (din care se pot reține costurile factoringului, conform Contractului de Factoring).

În funcție de tipul de produs de care beneficiați: primiți diferența de 20% (netă de orice datorii pe care le aveți către Factor în baza Contractului de Factoring) la încasarea de la Debitor de către Factor.

În cazul în care nu se încasează factura în termenul agreat, iar Factorul are drept de regres, acesta va recupera de la dumneavoastră suma avansată inițial, sarcina de a recupera suma integrală de la Debitor revenindu-vă; în cazul unei facilități fără regres, dacă procentul de acoperire este, de exemplu, de 100%, iar cel de finanțare de 80%, Factorul vă va transfera, la data agreată prin Contractul de Factoring, diferența de 20% (netă de orice datorii pe care le aveți către Factor în baza Contractului de Factoring.