Noul Cod Civil

Art. 1.573 – Forma cesiunii

(1) Creanţa este cedată prin simpla convenţie a cedentului şi a cesionarului, fără notificarea debitorului.

(2) Consimţământul debitorului nu este cerut decât atunci când, după împrejurări, creanţa este legată în mod esenţial de persoana creditorului.

Art. 1.574 – Predarea înscrisului constatator al creanţei

(1) Cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanţei aflat în posesia sa, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.

(2) În caz de cesiune parţială a creanţei, cesionarul are dreptul la o copie legalizată a înscrisului constatator al creanţei, precum şi la menţionarea cesiunii, cu semnătura părţilor, pe înscrisul original. Dacă cesionarul dobândeşte şi restul creanţei, devin aplicabile dispoziţiile alin. (1).

Art. 1.578 – Comunicarea şi acceptarea cesiunii

(1) Debitorul este ţinut să plătească cesionarului din momentul în care:

1. a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă;
2. b) primeşte o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanţa cedată şi se solicită debitorului să plătească cesionarului. În cazul unei cesiuni parţiale, trebuie indicată şi întinderea cesiunii.

(2) Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.

(3) Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii.

(4) Până la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate să suspende plata.

(5) Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului.

Art. 1.579 – Opozabilitatea cesiunii unei universalităţi de creanţe

Cesiunea unei universalităţi de creanţe, actuale sau viitoare, nu este opozabilă terţilor decât prin înscrierea cesiunii în arhivă. Cu toate acestea, cesiunea nu este opozabilă debitorilor decât din momentul comunicării ei.

Art. 1.581 – Opozabilitatea cesiunii faţă de fideiusor

Cesiunea nu este opozabilă fideiusorului decât dacă formalităţile prevăzute pentru opozabilitatea cesiunii faţă de debitor au fost îndeplinite şi în privinţa fideiusorului însuşi.

Art. 1582 – Efectele cesiunii intre cesionar si debitorul cedat

(3) In cazul in care cesiunea i-a devenit opozabila prin acceptare, debitorul cedat nu mai poate opune cesionarului compensatia pe care o putea invoca in raporturile cu cedentul.

Art. 1.583 – Cesiuni succesive

(1) Atunci când cedentul a transmis aceeaşi creanţă mai multor cesionari succesivi, debitorul se liberează plătind în temeiul cesiunii care i-a fost comunicată mai întâi sau pe care a acceptat-o mai întâi printr-un înscris cu dată certă.

(2) În raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleiaşi creanţe este preferat cel care şi-a înscris mai întâi cesiunea la arhivă, indiferent de data cesiunii sau a comunicării acesteia către debitor.

Art. 1.493 – Cesiunea de creanţă în locul executării

(1) Atunci când, în locul prestaţiei iniţiale, este cedată o creanţă, obligaţia se stinge în momentul satisfacerii creanţei cedate. Dispoziţiile art. 1.568 – 1.584 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2) Dacă, potrivit înţelegerii părţilor, obligaţia în locul căreia debitorul îşi cedează propria creanţă se stinge încă de la data cesiunii, dispoziţiile art. 1.586 sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepţia cazului în care creditorul preferă să ceară prestaţia iniţială.

Art. 1623 Cesiunea sau ipoteca asupra unei creanţe

(1)   Debitorul care acceptă pur şi simplu cesiunea sau ipoteca asupra creanţei consimţită de creditorul său unui terţ nu mai poate opune acelui terţ compensaţia pe care ar fi putut să o invoce împotriva creditorului iniţial înainte de acceptare.

(2)   Cesiunea sau ipoteca pe care debitorul nu a acceptat-o, dar care i-a devenit opozabilă, nu împiedică decât compensaţia datoriilor creditorului iniţial care sunt ulterioare momentului în care cesiunea sau ipoteca i-a devenit opozabilă.

Legea nr. 125/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 121/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului și pentru modificarea art. 52 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice

1. La articolul 5, după alineatul (14) se introduce un nou alineat, alineatul (15), cu următorul cuprins:

(15) Sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziționate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, care se plătesc de către operatorii economici cu capital majoritar sau integral de stat, din subvențiile sau transferurile încasate în conturile prevăzute la alin. (10), se virează în conturile operatorilor economici beneficiari, deschise la Trezoreria Statului, dacă legea nu prevede altfel. Sumele astfel încasate de operatorii economici beneficiari se utilizează în ordinea prevăzută la art. 6 alin. (2).

2. La articolul I punctul 1, articolul 52 se modifică și va avea următorul cuprins:

(…)

11. După articolul 6 se introduce un nou articol, articolul 61, cu următorul cuprins:

Art. 6¹.

(1) Operatorii economici pot cesiona drepturile de încasat de la instituții publice aferente bunurilor achiziționate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, prevăzute la art. 6 alin. (1), către alți operatori economici sau alte instituții de credit, denumite în continuare cesionari. Cesiunea este valabilă numai cu acceptul prealabil exprimat în scris al instituției publice care datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziționate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate.

(2) Suma care face obiectul cesionării se achită de către instituțiile publice în contul indicat de cesionar, deschis la Trezoreria Statului, numai dacă operatorul economic nu are obligații de plată către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale.

(3) Instituțiile publice care plătesc sume reprezentând contravaloarea bunurilor achiziționate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate datorate operatorilor economici care și-au cesionat drepturile de încasat vor solicita organelor fiscale competente eliberarea certificatelor de atestare fiscală ale operatorilor economici respectivi, conform art. 112 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu cel mult 10 zile lucrătoare înainte de efectuarea plății. În acest caz, eliberarea certificatului de atestare fiscală nu este supusă taxei extrajudiciare de timbru.

(4) În cazul în care certificatul de atestare fiscală conține obligații de plată ale beneficiarului, instituțiile publice înștiințează operatorul economic și cesionarul cu privire la cuantumul acestor obligații.

(5) În termen de 10 zile lucrătoare de la înștiințare, dar nu mai târziu de 20 decembrie, operatorul economic poate prezenta instituției publice un nou certificat de atestare fiscală din care să rezulte că acesta nu mai are obligații către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale.

(6) La expirarea termenului prevăzut la alin. (5), instituțiile publice au următoarele obligații:

1. a) virează în contul operatorului economic prevăzut la art. 5 alin. (1) suma aferentă obligațiilor bugetare înscrise în certificatul de atestare fiscală;
2. b) virează în contul cesionarului, deschis la Trezoreria Statului, diferența dintre suma cesionată și suma prevăzută la lit. a).

Legea nr. 76/2014 privind modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2003 pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Administrația Națională a Drumurilor din România

Art. 12 (…)

(3) Neîndeplinirea de către antreprenorul general a obligației de comunicare prevăzute la alin. (2), precum și refuzul încheierii de către antreprenorul general a actului adițional corespunzător, în condițiile alin. (1) și (2), se sancționează cu plata unor penalități în cuantum egal cu contravaloarea sumelor de plată cuvenite subcontractantului sau furnizorului de materiale. Penalitățile respective au regimul juridic al daunelor-interese.

(4) La încheierea de contracte de achiziție publică de lucrări având ca obiect realizarea, reabilitarea, extinderea sau modernizarea de drumuri, precum și la încheierea actelor adiționale la acestea în conformitate cu prevederile alin. (2), antreprenorul general va constitui, în favoarea subcontractanților sau a furnizorilor de materiale de construcții și a oricăror alți subcontractanți ai antreprenorului general prevăzuți la alin. (1), un drept de ipotecă mobiliară asupra oricăror sume bănești datorate de către C.N.A.D.N.R. antreprenorului general în baza contractului de achiziție publică, în scopul garantării plății de către antreprenorul general a oricăror obligații de plată față de subcontractanți reprezentând contravaloarea prestațiilor acestora necesare pentru executarea sau în legătură cu obiectul contractului de achiziție publică.

(5) În vederea înregistrării ipotecii mobiliare la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, orice terț beneficiar al contractului de achiziție publică prevăzut la alin. (4), în calitate de persoană interesată, are dreptul să solicite C.N.A.D.N.R. eliberarea, în termen de 3 zile de la solicitare, a unei copii certificate a contractului de achiziție publică și a actelor adiționale relevante.

(6) Clauzele contractului de achiziție publică prin care se constituie ipoteca mobiliară, în condițiile prevăzute la alin. (4) reprezintă, pentru terțul beneficiar, contract de ipotecă, în sensul prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și sunt titlu executoriu în ceea ce privește obligația de plată a sumelor datorate respectivului terț beneficiar pentru prestațiile asumate de către acesta, prin orice act, necesare pentru executarea sau în legătură cu obiectul contractului de achiziție publică în cauză.

(7) Antreprenorul general are obligația de a efectua plățile către furnizori subcontractanți în mod nediscriminatoriu, pe măsura încasării sumelor de bani cuvenite în baza contractului de achiziție publică, proporțional cu gradul de furnizare/prestare/ execuție corespunzător fiecărui furnizor/subcontractant care a contribuit la execuția lucrărilor ce formează obiectul contractului de achiziție publică încheiat cu C.N.A.D.N.R.”

In opinia Asociației Române de de Factoring, obligația de constituire a ipotecii mobiliare (pct. 4) limitează semnificativ accesul antreprenorilor generali la finanțare în baza creanțelor, având în vedere că aceste creanțe urmează a fi grevate, încă de la început, cu ipoteci mobiliare care sunt constituite în favoarea unuia sau mai multor subcontractori. Deasemeni, prevederea de la pct. 7, deși se dorește a proteja drepturile subcontractorilor, încurajează, prin formularea curentă, o practică extrem de sensibilă, aceea a termenelor de plată condiționate de o altă plată. Astfel, antreprenorul se va putea prevala de obligația de plată către subcontractor, invocând, acolo unde este cazul, faptul că nu a încasat sumele aferente lucrărilor prestate de acesta de la beneficiarul final, i.e. C.N.A.I.R. Această abordare în cadrul contractelor comerciale încheiate între antreprenorul general și subcontractori ar putea fi interpretată ca fiind prevazută cu încalcarea prevederilor Legii 72 din 28 martie 2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, lege care stabilește termene maximale de plată, termene care curg de la data emiterii facturilor, facturi a caror emitere nu poate fi condiționată, facturi emise în urma recepției unor lucrări, recepție care, la rândul ei, trebuie realizată în termenul maximal prevazut de lege. Din punct de vedere al accesului la finanțare în baza creanțelor deținute de subcontractori asupra antreprenorului general, prevederea face ca exigibilitatea acestor creanțe să devină incertă, ele nefiind, astfel eligibile pentru facilități de tip finanțare de creanțe.